Coincidențele nu există: cum am regăsit într-o revistă casa bunicilor din Brașov, transformată într-o pensiune cool

Ieri mi-am petrecut dimineața la Bellu. Nu vă speriați, doar am ajutat-o pe mama cu pomana de 7 ani pentru sora ei.

Afara înorat, frig și bătea un vânt cumplit de rece iar eu mă plimbam printre morminte și citeam diverse povești să uit de crivăț până urma să ajungă și popa. Și cum ne întrebam noi când o veni părintele, apar timid niște raze de soare ca apoi pentru câteva minute să iasă dintre nori un soare în toata regula și să lumineze peste mormânt.

Nu, nu asta a fost cea mai emoționantă parte a zilei. După amiază, uitandu-mă în revista Casa și Grădina care zace la capul patului de prin decembrie dar de care nu am avut timp până azi (???), descopăr un articol despre o veche casă din Brașov transformată într-o mică pensiune cu 3 apartamente. Îmi atrag atenția două detalii: anul 1775 și faptul că era un atelier de biciclete și îmi spun „Dacă această casă e pe Strada De Mijloc, este fosta casa a bunicilor mei”. Dau paginile căutând o adresă, cu inima care aproape îmi ajunsese în gât și îmi dau seama că ea ea, când văd pagina de facebook. https://www.facebook.com/DeMijloc141/

Intru pe facebook, văd poza asta și mi se umplu ochii instant de lacrimi!

Bike House Brasov

Doamne, casa bunicilor, unde s-au născut mama și sora ei, unde eu mi-am petrecut verile până s-a prăpădit bunica, la începutul anilor 90, și care a fost apoi vândută de ele pentru că nu aveau bani pentru restaurare, aceasta casa a ajuns la niște oameni minunați care nu doar că nu au darâmat-o, au recondiționat-o, i-au păstrat fațada tipică de casă săsească iar la interior au amenajat-o contemporan!

Casa unde după zile lungi de vară și de alergat cu ceilalți copii ajungeam și mă trânteam lată în pat și citeam mereu pe grindă 1775 și mi se părea ceva ce nu puteam să cuprind eu cu mintea celor 6-7 ani ai mei, unde mă servea mama-mare în curte cu șpriț din vinul ei de rozinci, care creșteau în spatele casei, și sifon din sticlă pe care eu mă duceam mereu să le re-umplu, casa unde eram cel mai iubit copil de vreun bunic vreodată, care îmi făcea absolut toate poftele, da, casa aceea era în pozele din fața mea!

Tata mare, Nicolae Săvulescu, fost dirigente de poștă și arbitru de fotbal semăna cu Humphrey Bogart și a urât comuniștii din tot sufletul lui. S-a prăpădit în aprilie 89 și nu a trait evenimentele din iarna acelui an. Mama-mare, Iolanda Săvulescu, fostă Smolik, cehoaică crescută în Brașov era o fire mai rece și foarte caculată și aducea a Greta Garbo. Sau cred că am perceput-o eu așa datorită firii ei în contrast cu cea a soțului. Nu a trăit mulți ani după el, s-a dus în 1992 iar surorile au hotărât de comun acord să vândă casa, deoarce era într-o stare avansată de degradare, cu multă igrasie și nu aveau nici bani nici timp să se ocupe de renovare. Când am crescut am trecut de multe ori pe acolo și vedeam bicicleta sus, strada de Mijloc devenise o zonă mai degrabă industrială. E o mare bucurie pentru mine să vad casa renovată și fațada care îi redă din vechiul farmec! Negreșit am să merg cu mama acolo într-un week-end!

Bike House Brasov 1

 

21122642_872606606229488_1888758180999712288_o

Bike House Brasov 3

Bike House Brasov5

Bike House Brasov 6

 

No Comments Yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *