Cea mai frumoasă slujbă de înviere

De când ne-am mutat la casa noastra (8 ani anul acesta), au fost puține dățile în care am fost acasă de Paște. Iar atunci, mergeam la cea mai apropiată biserică, care este între blocuri, și unde se făcea o aglomerație de nedescris, oamenii se îmbrânceau, și simțeam multe, dar spiritualitate sigur nu!

Știam de ceva vreme de Biserica Floreasca, care poartă hramul Sf Sofia, de istoria sa zbuciumată, care se contopește cu istoria cartierului Floreasca și începe undeva tocmai din secolul XVIII. Mereu când treceam prin zonă (și trec foarte des, biroul e la doi pași lângă) era închisă și credeam că lucrările de restaurare nu s-au terminat. Ca prin minune, vineri seara am avut un drum pe acolo și am văzut oamenii în curte, la slujba de Denii. M-am bucurat tare, spuându-mi că în seara de înviere vom merge acolo.

Aseară am ajuns la biserică cu 10-15 minute înainte de ora 12. Curtea era plină de familii cu copii, care nu se îmbrânceau, ci așteptau în liniște ieșirea preoților. Slujba a fost atât de frumoasă, mesaj cu substanță spus cu blândețe și umor. Părintele ne-a vorbit despre un poem, pe care îl redau mai jos

 

”Am avut un vis in noaptea de Craciun. Mergeam pe o plaja iar Dumnezeu pasea alaturi de mine, pasii ni se imprimau pe nisip, lasind o urma dubla: una era a mea, cealalta a Lui. Atunci mi-a trecut prin minte ideea ca fiecare din pasii nostri reprezentau o zi din viata mea. M-am oprit ca sa privesc in urma. Si am revazut toti pasii care se pierdeau in departare. Dar am observat ca in unele locuri in loc de doua urme nu mai era decit una singura… Am revazut filmul vietii mele. Ce surpriza! Locurile in care nu se vedea decit o singura urma corespondeau cu zilele cele mai intunecate ale existentei mele: zile de neliniste si de rea-vointa, zile de egoism sau de proasta dispozitie, zile de incercari si de indoiala, zile de nesuportat… Zile in care eu fusesem de nesuportat. Si atunci intorcindu-ma spre Domnul am indraznit sa-i reprosez: -Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi in toate zilele! De ce nu ti-ai tinut promisiunea? De ce m-ai lasat singur in cele mai grele momente din viata, in zilele cind aveam cea mai mare nevoie de Tine? Iar Domnul mi-a raspuns: -Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut decit o singura urma de pasi pe nisip sunt zilele in care te-am purtat pe brate…”

 

A încheiat slujba îndemnându-ne să ne bucurăm de viață și să îi prețuim pe cei dragi. Stăteam acolo, în mulțime, trei suflete: eu, soțul meu și mama lui, rugându-ne toți, cu lacrimi în ochi, pentru un singur lucru. Cea mai frumoasă slujbă de înviere a venit când aveam cea mai mare nevoie de ea!

 

****

Circula pe Facebook la un moment dat o poză cu mesaj filozofic ”Când a fost ultima dată când ai făcut ceva pentru prima dată?” Eu am făcut ieri, pentru prima dată în viața mea, o pască raw-vegană, pentru că asta și-a dorit cumnatul meu, Alecs. Soțul meu, mama și tatăl lui vor petrece astăzi pentru prima dată Paștele în spital, la Fundeni, secția leucemii acute, unde vor merge să ducă lumină și bucate de Paște fratelui și fiului lor. Ce vreau să spun este să nu vă mai pierdeți timpul cu nimicuri și să prețuiți sănătatea mai ceva ca pe un diamant! Hristos a înviat!

No Comments Yet.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *